Ogni annu, de Santa Teresa
alla viscilia de Natale,
la Pasturale
tutta la notte ave sunare.
Lu quindici de ottobre,
la prima fiata,
Santa Teresa, iinu onurare;
le prime pittule cu la minoscia,
lu fanucchiu e la scalora.
Mentru stai cu piji sonnu,
chianu chianu se mbicina,
dda musica ca te piace,
tuce tuce, te lu dice ca
Natale ave ‘rivare.
Quantu te la dicu,
la Pasturale ntorna la santimu;
cu do mboti e le castagne
onurare imu Santu Martinu.
Sale scinde de la chiazza
muru muru c’ ave sciutu,
tuttu Gaddipuli ave giratu,
li vagnuni ave disciatatu.
Nde piace tantu cu la santimu,
puru ci tutti li panzieri
de stu mundu nui tanimu.
Nde la dice cu nde ricorda,
lu brasepiu imu giustare,
ca Natale ave ‘rivare.
Ncapu li otto
la terza fiata, le rape bujute
e le pittule spattute.
Jentu, acqua de cielu e mariggiate
sti ottu giurni c’ ave fattu,
na scarda de pesce nu sa vista.
Chianu chianu, nanzi sciamu,
de lu Bambinu nde ricurdamu.
Santa Cecilia ‘rivatu ave,
pare propriu ca lu Signore,
nuttate quete senza chiove,
la Pasturale Gaddipuli santire s’ave.
Li vagnuni mbambulati
de intra lu sonnu disciatati,
la sentene dda serinata
se la ricordene de l’adda fiata.
Mamma mia sta serinata,
cu stu friddu ca sta face,
fija mia, ete Santu Ndrea,
li pariti difriddea.
Nu suntu serinate,
staci sonene la Pasturale.
Mposta ieri sera,
le pittule e le rape
nu n’aggiu deciarutu:
mancu sonnu sta pijava,
a quannanzi sa farmata.
Mescia Vata da trastuluna,
tice sempre ca nu la sente,
idda ca abita a porta-bia,
vae dicendu na buscia.
Lu brasepiu a picca a picca
nde giustainu,
sempre a quiddu ca nascire
nde ricurdamu.
Chianu chianu rivatu s’ave
allu mese de Natale.
La Mmmaculata imu onurare,
festa crossa nui facimu,
la Pasturale nde santimu.
Li Santi ca imu onuratu,
lu Bambinu ndane ricurdatu.
Lu dasciunu c’imu fattu,
alla sera ndimu cotti.
Mentru sonnu sta pijavene,
porte e purtuni ci scasciavane.
Li vagnuni spauriscati,
de intra lu sonnu disciatati;
sta prucissione de notte vae girandu,
ppe ste ujuse ca tu ‘zitu vane truvandu.
Se nde vane mprima de la mescia,
cu la scusa de na pezza o de nazza,
sali scindi de la chiazza;
le vetrine ‘luminate,
ste caruse scazzacate.
‘Rivatu ave Santa Lucia,
la Pasturale ntorna la santimu,
l’adde pittule nde mangiainu,
a Natale sta rivamu.
Li vagnuni cu la pacenza,
lu brasepiu ane chinu,
manca ncora lu Bambinu.
Cu se cazzene e se vestene,
lu furone ane scasciare,
le cummari ane mbitare,
te le leste ane cumparire.
Chianu chianu nanzi sciamu,
la Pasturale
ogni sera la santimu.
Li furni chini mpizzi,
de taraddi, cozze e purciadduzzi.
Puru la chiazza cuperta,
tutta la notte ‘rumane perta,
pe le rape e le ciacore lu fanucchiu e le scalore.
Nija chiusa ncapu tanimu,
ppe le pittule ca sta friscimu.
Cu le carte o cu la tombula,
tutti a casa ci sciucamu,
menza notte sta spattamu.
Lu Gigi picciccu
cu lu Bambinieddu ‘manu,
tutta la casa nde giramu,
«Tu scendi dalle stelle » tutti cantamu.
Li vagnuni senza sonnu,
nturnisciati nanzi lu brasepiu,
cu dd’occhi ca nde vane
de nu pupu ‘l’addu,
ma lu panzieri,
stae allu Bambinieddu.
Nde la dicu a li vagnuni,
cu nu se perdene ste tradiziuni.